Botoșaniul , este ‚ținutul în care Trecutul trăiește prin Prezent, locul unde Istoria, Cultura și Tradițiile se împletesc armonios, generând emoții și trăiri inconfundabile !!
Greu găsim, pe harta României de astăzi, un oraș cu o poveste mai spectaculoasă ca a nordicului Botoșani. A fost încrucișare de drumuri, popas pentru odihna târgoveților, câmp de bătălie pentru împărați pe care ”lumea nu putea să-i mai încapă” și ”au venit și-n țara noastră, de-au cerut pământ și apă”.
I s-a spus răscruce de drumuri atunci când marfa prețioasă călătorea între imperii. L-au numit târg atunci când cronicarii l-au privit din dosul tarabelor, din ușa dughenelor sau din forfota vechilor piețe.
Și nu este nume mai frumos decât cel pe care Botoșanii l-au purtat odinioară: Orașul Doamnelor. Primit ca apanaj de la Petru Domn al Moldovei, pentru ca Doamna să aibă propriile venituri și loc de tihnă a inimii. Și multă și frumoasă bucurie trebuie să îi fi fost Doamnei Elena Rareș aici, de vreme ce drept mulțumire a întors orașului un dar cu adevărat crăiesc: două biserici: Sf. Gheorghe și Uspenia. În marginea orașului, o poartă maiestuoasă, grea, de mănăstire închide brusc strada ce poartă numele domnitorului moldovean Ștefan cel Mare - ștefaniana ctitorie de la Popăuți.
Români, evrei, armeni, greci, lipoveni. Nu e de mirare că pământul Botoșanilor a fost binecuvântat cu minți luminate, care aveau să făurească România modernă și să aducă Botoșanilor renumele de Oraș al Geniilor.
Și nicăieri ca în Centrul Vechi nu simți mai puternic aerul multicultural al orașului. Clădirile vechi, cu arhitectură specifică perioadei medievale târzii, incluse astăzi în patrimoniul național, unic în Moldova, păstrează vie istoria nu doar a Botoșanilor, ci și a comunităților care, venite din tărâmuri greu încercate, au găsit aici tihnă pentru bună trăire.
Aici, la Botoșani, este Kilometrul Zero al Poeziei. Este locul unde s-a născut Eminescu, locul unde a fost creștinat Eminescu.La Biserica Uspenia se află cea mai mare statuie închinată lui Mihai Eminescu, singurul monument laic amplasat în curtea unui lăcaș de cult ortodox.
O cultură a verdelui nu poate veni decât din tradiție. Parcuri și grădini, pietonale și artere ale orașului, toate adevărate oaze de verdeață.
Mărturii din secolele trecute vorbesc despre calitatea excepțională a masivelor de vegetație ce aduceau Botoșanilor denumirea de Oraș al grădinilor. Marele dicționar geografic al României scria despre orașul ”înconjurat de păduri și vii”, despre mahalalele ”împodobite cu grădini dintre cele mai atrăgătoare și ”pline cu arbori”. Iorga însuși ne povestea despre ”curți îmbelșugate, livezi încărcate de roadă.”Verdele” generațiilor de astăzi se colorează în cel mai mare parc de agrement din zona Moldovei. Cornișa Aquapark&Sports vine la pachet cu distracția, dar delimitează și promovează zonele de vegetație.
Ne mândrim și cu un Atelier de Ceramică Kuty, ce supravieţuieşte datorită pasiunii unor meșteri talentați.