Municipiul Brașov
Municipiul Braşov, reşedinţă a judeţului cu acelaşi nume, se află situat în centrul României, în Depresiunea Braşovului, situat la o altitudine de 625 m, în curbura internă a Munţilor Carpaţi. Despre Braşov se spune că este singurul oraş din lume care include în teritoriul său administrativ o rezervaţie naturală, Muntele Tâmpa (960 metri), şi un vârf muntos, Vârful Postăvaru (1.799 m).
Amplasarea la răscrucea principalelor drumuri comerciale dintre Principatele Române într-o zonă de întâlnire a Orientului cu Occidentul, i-a conferit de-a lungul istoriei rolul unuia dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei, fiind considerat un bastion răsăritean al culturii şi civilizaţiei europene.
Primele urme de locuire ale oraşului datează din a doua epocă a pietrei (neolitic). Epoca bronzului este atestată arheologic în mai multe puncte iar Dealul Melcilor este staţiunea eponimă a culturii Schneckenberg. Numeroase şi bogate în material arheologic sunt şi aşezările dacice, daco-romane şi stră-româneşti, răspândite pe suprafaţa oraşului, care amintesc permanenta locuire a lui, până la apariţia izvoarelor scrise.
În apropierea Brașovului au fost descoperite vestigii din vremea Imperiului Roman. Frontiera de nord-est a Imperiului trecea prin apropierea Municipiului Brașov de astăzi, acum mai bine de 1800 de ani. În centrul istoric (Şchei) s-au găsit urme ale civilizaţiei dacice. Mai târziu, populaţia autohtonă s-a confruntat cu un val de colonişti bulgari, care apoi s-au amestecat între ei.
Din secolul al XIII-lea, pe un fond de populaţie românească, are loc mai întai o colonizare maghiară (secuiască), ulterior cu o populaţie germană (săsească), aceasta în condiţiile stăpânirii regalităţii maghiare în această zonă.
Locul unde s-au aşezat coloniştii germani, localizat în perimetrul oraşului, a fost cetatea Şprenghi, fortificată iniţial cu palisade. După incursiunea tătarilor din anul 1241, această cetate este cucerită şi distrusă, următoarea fortificaţie a oraşului înte