COMUNA POTLOGI
Tărâmuri cu tradiție și istorie:
Comuna Potlogi
Ardud - oraș turistic medival
|
Câmpulung Moldovenesc
|
Cetățile dacice din munții Orăștiei - Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Costești, Piatra Roșie
|
Culele Doljului
|
Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului
|
Maramureșul istoric
|
Mărginimea Sibiului
|
Mărișel
|
Neamțul istoric și pitoresc
|
Sinaia traditie, eleganta și rafinament
|
Soroca, Republica Moldova
|
Țara Oașului un tărâm magic!
|
Ținutul Babei Vrâncioaia - tărâmul unde istoria întâlnește legenda
|
Ținutul Mănăstirilor din Bucovina
Potlogi: Moștenirea și împlinirea lui Constantin Brâncoveanu
Localitatea Potlogi merită cu prisosință să câștige premiul „Destinația anului” datorită numeroaselor sale atracții și inițiative, menite să promoveze turismul și cultura locală. Accesul facil din diferite direcții, precum și proximitatea față de centre urbane importante, înlesnește vizitarea sa.
Ansamblul Brâncovenesc și Memorialul Pictorului Nicolae Grigorescu reprezintă două puncte de atracție majoră, oferind o incursiune în istoria și arta locului.
Patrimoniul arhitectural, inclusiv palatul și biserica brâncovenească, adaugă un plus de valoare și autenticitate experienței turistice. Infrastructura culturală modernă, precum și evenimentele și expozițiile culturale organizate periodic, completează oferta culturală a localității.
De asemenea, tradiția târgului local și demersurile pentru dezvoltarea turismului și a meseriilor tradiționale aduc un element de autenticitate și conexiune cu trecutul.
Potlogiul este o destinație turistică și culturală complexă, care merită cu prisosință să fie recunoscută și premiată pentru eforturile sale de a promova și conserva patrimoniul său cultural și istoric.
Ansamblul Brâncovenesc și Memorialul Pictorului Nicolae Grigorescu reprezintă două puncte de atracție majoră, oferind o incursiune în istoria și arta locului.
Patrimoniul arhitectural, inclusiv palatul și biserica brâncovenească, adaugă un plus de valoare și autenticitate experienței turistice. Infrastructura culturală modernă, precum și evenimentele și expozițiile culturale organizate periodic, completează oferta culturală a localității.
De asemenea, tradiția târgului local și demersurile pentru dezvoltarea turismului și a meseriilor tradiționale aduc un element de autenticitate și conexiune cu trecutul.
Potlogiul este o destinație turistică și culturală complexă, care merită cu prisosință să fie recunoscută și premiată pentru eforturile sale de a promova și conserva patrimoniul său cultural și istoric.
Potlogiul este unic și reprezentativ atât pentru județul Dâmbovița, cât și pentru România, îmbinând armonios elemente moderne și tradiționale.
De-a lungul timpului, a absorbit și integrat valorile balcanice și europene, care au influențat în mod decisiv cursul său viitor. Domeniul brâncovenesc devine un centru al dezvoltării economice, fiind motorul agriculturii în sud, precum și un centru cultural și economic care împinge așezarea către cele mai înalte standarde ale vremii pentru o localitate de aceste dimensiuni, aflată în proximitatea capitalei.
Date privind evoluția istorică și socio-economică a Comunei Potlogi.
Comuna Potlogi este compusă din cinci sate: Potlogi, Pitaru, Vlăsceni, Româneşti şi Podu Cristinii.
Reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, satul Potlogi a fost atestat documentar la data de 6 februarie 1580, conform unui document de proprietate păstrat în Arhivele Naționale ale României, document emis în timpul domniei lui Mihnea Turcitu.
A cunoscut o înflorire în secolele XVII - XVIII, datorită poziţiei pe care o avea pe drumul ce leagă fosta capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, de actuala capitală, Bucureşti, și a faptului că era situat într-o zonă fertilă, parţial împădurită, scăldată de apele Argeşului şi ale Sabarului, ce a permis dezvoltarea agriculturii, zootehniei, comerţului şi meşteşugurilor. Satele aflate în componența comunei sunt atestate documentar în epoca medievală: satul Pitaru (Văcăreștii de Răstoacă) - la 1471, satul Româneşti - la 1480, satul Podu Cristinii - la 1596, și satul Vlăsceni, atestat documentar la 1733.
Această moșie atrage atenţia Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Astfel, între anii 1683 - 1698, domnitorul român construieşte, la Potlogi, Curtea Domnească, monument istoric de importanţă naţională.
Dincolo de aşezarea strategică a satului - la răscruce de drumuri, nu încape îndoială că prezenţa lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) la Potlogi a scos din anonimat acest sat. Mai mult chiar, Potlogiul a devenit un reper al domniei, al curţii itinerante ce poposea deseori aici, iar urmaşii domnitorului au rămas ataşaţi de moşie vreme îndelungată, până în secolul al XIX-lea.
De la 1698, în fiecare zi de luni, indiferent de starea vremii, s-a ținut târgul săptămânal de vite. Acesta era amplasat în faţa curţii domneşti, la intersecţia drumurilor comerciale ce legau Transilvania de București și, mai departe, de Dunăre.
Târgul este menționat și la 1776. Arhivele secolului al XIX-lea abundă de informații despre activitatea intensă a meșteșugarilor și negustorilor de la Potlogi, fiind amintiți boiangii, cojocari, fierari, croitori, mămulari, olari, pielari, ţesători etc.
Această dezvoltare economică și culturală a adus un suflu nou comunității locale și a consolidat importanța acestui loc în peisajul socio-economic al epocii.
În 1838, comuna Potlogi avea deja statutul de localitate mare, cu o populaţie de 1.614 locuitori. Secolul al XIX-lea a însemnat o perioada de mare avânt economic și social, elemente etnice alogene - greci, sârbi, bulgari - adăugându-se populației comunei.
Potlogiul dă un important tribut de sânge în Războiul de Independență, Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, amintite prin monumente ce pot fi găsite în toate satele comunei.
În perioada interbelică, aici se desfăşoară o activitate economică intensă, animată, printre altele, de o societate care se ocupa cu achiziționarea de pământ (imobiliară) şi o bancă comercială.
La Potlogi, se aplică, în premieră pe teritoriul Munteniei, un program arhitectonic şi peisagistic inspirat din Şcoala Italiană, din care au rămas mărturie câteva case - proprietăți particulare în diverse stări de conservare.
De-a lungul timpului, a absorbit și integrat valorile balcanice și europene, care au influențat în mod decisiv cursul său viitor. Domeniul brâncovenesc devine un centru al dezvoltării economice, fiind motorul agriculturii în sud, precum și un centru cultural și economic care împinge așezarea către cele mai înalte standarde ale vremii pentru o localitate de aceste dimensiuni, aflată în proximitatea capitalei.
Date privind evoluția istorică și socio-economică a Comunei Potlogi.
Comuna Potlogi este compusă din cinci sate: Potlogi, Pitaru, Vlăsceni, Româneşti şi Podu Cristinii.
Reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, satul Potlogi a fost atestat documentar la data de 6 februarie 1580, conform unui document de proprietate păstrat în Arhivele Naționale ale României, document emis în timpul domniei lui Mihnea Turcitu.
A cunoscut o înflorire în secolele XVII - XVIII, datorită poziţiei pe care o avea pe drumul ce leagă fosta capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, de actuala capitală, Bucureşti, și a faptului că era situat într-o zonă fertilă, parţial împădurită, scăldată de apele Argeşului şi ale Sabarului, ce a permis dezvoltarea agriculturii, zootehniei, comerţului şi meşteşugurilor. Satele aflate în componența comunei sunt atestate documentar în epoca medievală: satul Pitaru (Văcăreștii de Răstoacă) - la 1471, satul Româneşti - la 1480, satul Podu Cristinii - la 1596, și satul Vlăsceni, atestat documentar la 1733.
Această moșie atrage atenţia Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Astfel, între anii 1683 - 1698, domnitorul român construieşte, la Potlogi, Curtea Domnească, monument istoric de importanţă naţională.
Dincolo de aşezarea strategică a satului - la răscruce de drumuri, nu încape îndoială că prezenţa lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) la Potlogi a scos din anonimat acest sat. Mai mult chiar, Potlogiul a devenit un reper al domniei, al curţii itinerante ce poposea deseori aici, iar urmaşii domnitorului au rămas ataşaţi de moşie vreme îndelungată, până în secolul al XIX-lea.
De la 1698, în fiecare zi de luni, indiferent de starea vremii, s-a ținut târgul săptămânal de vite. Acesta era amplasat în faţa curţii domneşti, la intersecţia drumurilor comerciale ce legau Transilvania de București și, mai departe, de Dunăre.
Târgul este menționat și la 1776. Arhivele secolului al XIX-lea abundă de informații despre activitatea intensă a meșteșugarilor și negustorilor de la Potlogi, fiind amintiți boiangii, cojocari, fierari, croitori, mămulari, olari, pielari, ţesători etc.
Această dezvoltare economică și culturală a adus un suflu nou comunității locale și a consolidat importanța acestui loc în peisajul socio-economic al epocii.
În 1838, comuna Potlogi avea deja statutul de localitate mare, cu o populaţie de 1.614 locuitori. Secolul al XIX-lea a însemnat o perioada de mare avânt economic și social, elemente etnice alogene - greci, sârbi, bulgari - adăugându-se populației comunei.
Potlogiul dă un important tribut de sânge în Războiul de Independență, Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, amintite prin monumente ce pot fi găsite în toate satele comunei.
În perioada interbelică, aici se desfăşoară o activitate economică intensă, animată, printre altele, de o societate care se ocupa cu achiziționarea de pământ (imobiliară) şi o bancă comercială.
La Potlogi, se aplică, în premieră pe teritoriul Munteniei, un program arhitectonic şi peisagistic inspirat din Şcoala Italiană, din care au rămas mărturie câteva case - proprietăți particulare în diverse stări de conservare.
